Povestea adevărată a lui d’Artagnan și a celor trei muschetari

“Cei trei muschetari” este una dintre cele mai cunoscute opere ale literaturii franceze. Autorul Alexandre Dumas s-a inspirat din personaje și evenimente reale, dar a adăugat și multe detalii ce țin de fantezie.

Aventurile lui d’Artagnan și ale celor trei tovarăși ai săi se bazează pe un manuscris al lui Gatien de Courtilz, lord de Sandras, un fost muschetar care a întâlnit un camarad de-ai lui d’Artagnan. După ce a renunțat la cariera militară, Gatien s-a dedicat scrisului și a publicat în 1700 “Mémoires de Monsieur d’Artagnan”, o primă versiune ficțională a vieții acestui personaj.

Această versiune, scrisă sub forma unor pseudo-memorii, conținea unele elemente de ficțiune folosite mai târziu de Alexandre Dumas ca punct de plecare pentru romanul “Cei trei muschetari”, publicat în 1844.

Jules Huyot

Alexandre Dumas a adăugat mai multe detalii la textul original, pentru ca opera să fie și mai interesantă. Imaginației sale i se datorează și prezența unor personaje fictive – și de neuitat – precum perfida Milady de Winter. În schimb, cei trei muschetari Athos, Porthos și Aramis se bazează pe personaje reale, iar dacă au ajuns să-l cunoască cu adevărat pe d’Artagnan a fost o simplă întâmplare.

O viață plină de aventură

Personajul d’Artagnan, din “Cei patru muschetari” ai lui Dumas, a fost insipirat după Charles de Batz-Castelmore, contele d’Artagnan.

A fost al patrulea fiu al unei familii din mica nobilime din Gasconia, cu o avere modestă – în ciuda titlului său. Din acest motiv, el și doi dintre frații săi au urmat o carieră militară. În 1630, la vârsta de aproximativ 20 de ani, a plecat la Paris pentru a se înrola în Corpul de gardă francez, la recomandarea unei rude, Lordul de Tréville, care apare și în romanele lui Dumas ca protectorul său.

Gustave Doré 

Tânărul Charles decide să adopte numele de familie d’Artagnan, cel al familiei mamei sale. Neamul tatălui său aparținea, de fapt, burgheziei, iar Charles a preferat să folosească numele de familie care îi conferă mai mult prestigiu.

Așa se face că d’Artagnan a făcut 15 ani de serviciu militar până când cardinalul Mazarin – succesorul lui Richelieu în funcția de prim-ministru al regelui Franței – l-a luat sub protecția sa în compania muschetarilor Gărzii, în 1644.

wikipedia.org

Doi ani mai târziu, același cardinal a desființat corpul militar, dar nu înainte ca d’Artagnan să-și întâlnească colegii de aventură, Athos, Porthos și Aramis. Nu există nicio dovadă a acestui eveniment. Este posibil să fi luptat împreună, mai ales că cei trei proveneau din Béarn, o regiune învecinată cu Gasconia.

Oricum ar fi, adevăratul d’Artagnan a continuat să lucreze pentru cardinalul Mazarin. Care era rolul lui d’Artagnan?

Ei bine, astăzi am considera că munca sa era cea a unui agent secret: misiunile sale constau în spionarea, capturarea dușmanilor politici sau a nobililor rebeli. Cardinalul l-a răsplătit cu încredere absolută și, în 1657, când s-a format noul corp al Marilor Muschetari, i-a acordat gradul de căpitan-locotenent.

Cardinalul Mazarin a murit în 1661. Dar cum d’Artagnan era un favorit al regelui Ludovic al XIV-lea, acesta a fost numit guvernator al orașului Lille, un oraș de o importanță strategică enormă datorită apropierii sale de granița Republicii celor Șapte Provincii Unite din Țările de Jos.

D’Artagnan a murit în timpul unui război împotriva acestor teritorii, mai exact în timpul asediului Maastricht din iunie 1673, când a fost împușcat.

Povestea celor trei muschetari

René Hourdry / CC BY-SA 4.0

Despre colegii de aventură ai lui d’Artagnan se cunosc mult mai puține lucruri. Armand de Sillègue d’Athos d’Hauteville, cunoscut sub numele simplu de Athos; Isaac de Portau, poreclit Porthos; și Henri d’Aramits, cunoscut sub numele de Aramis. Cei trei erau cam de aceeași vârstă cu d’Artagnan și, la fel ca el, se înrolaseră în diferite companii ale gărzilor regale la recomandarea lordului de Tréville, cu care, de altfel, Athos și Aramis erau rude.

Ca personaje literare, cei trei apar și în scrierile lui Gatien de Courtilz, însă Dumas a ales să le acorde o importanță mult mai mare.

Jules Huyot

Athos aparținea micii nobilimi din Béarn și se cunosc foarte puține lucruri despre el. A murit de tânăr, probabil în urma unui duel, în anul 1645, la doar un an după ce d’Artagnan s-a alăturat corpului de muschetari, fapt care reduce șansele ca cei doi să se fi cunoscut.

Porthos și Aramis au avut și ei o carieră militară. În 1640, Porthos s-a alăturat Gărzilor Franceze, iar Aramis s-a alăturat gărzii regelui. Au luat parte la mai multe asedii în timpul Războiului de Treizeci de Ani, la care a luptat cu siguranță și d’Artagnan, dar nu există nicio dovadă că cei trei s-au cunoscut între ei. Se cunosc mai multe despre Aramis decât despre cei doi tovarăși ai săi, deoarece el a moștenit funcția tatălui său: stareț laic de Aramits.

Faptul că Dumas a acordat celor patru muschetari un rol central în romanele sale se datorează probabil faptului că, împreună, d’Artagnan, Athos, Porthos și Aramis formau echipa perfectă. Astfel, în timp ce d’Artagnan reprezenta curajul, Athos era omul nobil, cea mai mare virtute a lui Porthos era puterea, iar cea a lui Aramis era inteligența.

garystockbridge617.getarchive.net

Dumas a proiectat în scrierile sale imaginea idealizată a epocii de aur a Franței, transformându-i în eroi literari pe cei care, cel mai probabil, erau simpli soldați ca mulți alții.