Mierea poate rezista mii de ani în vase sigilate – a fost descoperită chiar și în morminte din Egiptul Antic. Secretul constă în procesul de fabricare a mierii.
Albinele furajere colectează nectarul zaharat din flori și îl transportă înapoi în stup. Aici, albinele transferă nectarul către alte albine lucrătoare, care beau și regurgitează în mod repetat lichidul, reducându-i conținutul de apă. În timpul acestui proces, o enzimă din stomacul albinelor descompune glucoza din nectar în acid gluconic – care contribuie la aciditatea mierii (pH de aproximativ 4) – și peroxid de hidrogen.
Odată ce nectarul este depus în fagure, albinele îl ventilează frenetic cu aripile pentru a accelera evaporarea apei. Conținutul scăzut de apă și aciditatea ridicată a mierii sunt cele două motive principale pentru care mierea nu se strică – bacteriile care provoacă stricarea alimentelor nu se pot dezvolta în aceste condiții.
Peroxidul de hidrogen are, de asemenea, proprietăți antibacteriene. Astfel, mierea rămâne proaspătă pentru albine în timpul lunilor reci de iarnă – și pentru mult mai mult timp în borcanele noastre.
Leave a Comment