Cursele carelor de luptă, organizate pe uriașul stadion Circus Maximus din Roma, ofereau spectatorilor ocazia de a vedea cum îndrăzneții conducători de care și echipele lor de cai parcurgeau șapte ture pe o pistă de nisip.
Când căruțașul câștigător trecea în sfârșit linia de sosire, victoria sa era anunțată prin sunetul unei trompete. Apoi, acesta urca la standul judecătorilor, unde primea o coroană simbolică, o ramură de palmier și un premiu în bani.
Pentru a reuși să conducă cu succes o trăsură era nevoie de o combinație de forță fizică și rezistență, de capacitatea de a pune în aplicare diverse strategii de cursă și de o excelentă măiestrie cavalerească. Cele mai multe curse se desfășurau în cvadrigă: care de patru cai, cu caii uniți patru câte patru.
Acești cai special crescuți erau puternici, foarte nervoși și uneori imprevizibili. Conducerea echipei într-o cursă era probabil cea mai mare provocare pentru un căruțaș.
Cei care aveau acest rol trebuiau să fie extrem de pricepuți pentru a concura. Aceștia proveneau din toate colțurile Imperiului Roman: majoritatea erau sclavi, liberți sau străini. Era rar ca un căruțaș să fie cetățean roman născut liber. Acești oameni aveau un statut social scăzut, iar un roman care devenea căruțaș nu putea ocupa funcții publice.
Chiar și așa, căruțașii erau celebrități și uneori chiar deveneau oameni bogați. Unul dintre cei mai importanți concurenți în acest sport a fost un concurent pe nume Gaius Appeuleius Diocles, care și-a început cariera în anul 122 d.Hr. și, pe parcursul celor 24 de ani de carieră, a concurat pentru toate cele patru facțiuni și a câștigat 1462 din cele 4257 de curse la care a participat.
De-a lungul carierei sale, Diocles a câștigat premii în valoare de peste 35.000.000 de sesterți, moneda romană, care, pe baza valorii aurului, s-ar ridica la peste 17 milioane de dolari, în prezent.
Citește și: Povestea lui Ginghis Han, cuceritorul stepelor
Leave a Comment