Nu se știe cu certitudine când sau de ce s-a format prima armată de femei în Dahomey, Africa. Totuși, în secolele care au trecut de atunci, amazoanele din Dahomey au continuat să inspire nenumărate generații.

Când colonizatorii francezi au încercat să pună stăpânire pe Regatul Dahomey din Africa de Vest, la sfârșitul secolului al XIX-lea, au întâmpinat o rezistență acerbă din partea amazoanelor din Dahomey, o echipă de mii de femei războinice neînfricate.

Deși erau căsătorite strategic cu regele lor, amazoanele din Dahomey își dedicau viața luptei.

Erau extrem de curajoase, bine antrenate pentru luptă și foarte disciplinate. Astfel, nu degeaba au fost supranumite „amazoane” de către primii europeni care au pătruns în regiune, sau „Spartanii Negri”.

Aceasta este povestea lor incredibilă, dar adesea trecută cu vederea.

Unde era Dahomey?

Dahomey a fost un regat care a prosperat în Africa de Vest în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. Situat în actualul Benin, Dahomey a rămas un regat între 1625 și 1894, când ultimul rege – Béhanzin – a fost înlăturat de la putere de francezi.

Cine erau amazoanele din Dahomey?

Tropenmuseum / CC BY-SA 3.0

Amazoanele din Dahomey au format o armată care aveau rolul de a apăra Imperiului Dahomey în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. Războinicele neînfricate au fost poreclite amazoanele Dahomey de către comercianții europeni, după legendarele războinice din mitologia greacă.

Războinicele din Dahomey își spuneau Mino, ceea ce înseamnă mamele noastre în limba Fon, sau ahosi, adică soțiile regelui.

Se crede că apariția lor a fost o necesitate, ca urmare a scăderii catastrofale a populației masculine din Dahomey în urma anilor de violență continuă cu provinciile vecine din Africa de Vest.

Din păcate, nu toate femeile din armată luptau din propria inițiativă. Multe dintre ele erau forțate să se înroleze, fiind considerate neatractive pentru îndatoririle conjugale.

Multe dintre femeile forțate să facă din armata feminină fuseseră trimise acolo în urma unei plângeri adresate regelui de către tații sau frații lor, cărora nu le plăcea comportamentul lor. Se credea că timpul petrecut în armata din Dahomey ar fi modelat orice comportament agresiv.

Însă nu oricine ajungea în armata Dahomey. De exemplu, potențialilor recruți li se cerea să escaladeze un zid acoperit cu spini ascuțiți pentru a dovedi că pot rezista durerii. 

Viața pentru femeile Mino era foarte strictă. Deși erau considerate soții ale regelui, era interzis orice lucru care ar fi putut interfera cu abilitatea lor de a lupta. Acest lucru însemna că relațiile intime, căsătoria și nașterea erau interzise.

Femeile erau supuse unor antrenamente zilnice greu de imaginat, aproape ritualice. Ele se antrenau în condiții intense și adesea chinuitoare pentru a deveni indiferente la durere. Aceste antrenamente fiind numite „antrenament de insensibilitate”.

Până în secolul al XIX-lea, armata femeilor Mino era formată din aproximativ 6.000 de persoane.

În ce războaie a luptat armata femeilor din Dahomey?

wikipedia.org / Public Domain

Regatul Dahomey a acumulat o mare parte din bogăția sa prin comerțul cu sclavi. Regatul a fost adesea în război cu provinciile vecine, amazoanele Dahomey conducând raidurile în țările vecine. Prizonierii luați de amazoanele Dahomey erau adesea vânduți ca sclavi.

În momentul în care țările europene au început să colonizeze continentul african, Dahomey a fost un loc de interes cheie datorită comerțului cu sclavi, deja foarte activ în orașul-port Ouidah. Dahomey a purtat două războaie împotriva francezilor și, deși i-a respins cu succes în timpul primului război franco-dahomean, a suferit pierderi semnificative.

Ce s-a întâmplat cu Amazoanele din Dahomey?

wikipedia.org / Public Domain

Cel de-al doilea război franco-dahomean a fost mult mai puțin reușit, iar Regatul Dahomey a fost învins de Franța. În urma acestei înfrângeri, armata amazoanelor Dahomey a fost desființată.

Nu se știu prea multe despre ce s-a întâmplat cu femeile Mino, dar este probabil că, odată ajunse sub ocupație franceză, acestea au fost trimise în localitățile lor natale.

Ultima femeie despre care se credea că a fost o amazoană Dahomey a murit în 1979, având vârsta de peste 100 de ani. Deși niciuna dintre amazoanele originare din Dahomey nu mai este în viață astăzi, moștenirea lor este continuată de urmașii lor, care continuă să povestească poveștile strămoșilor lor războinici.

Filmul de succes al Marvel, “Black Panther”, a fost inspirat după povestea amazoanelor din Dahomey.