Civilizația Olmecă a prosperat de-a lungul coastei mexicane a Golfului Mexicului între 1200 și 400 î.Hr. și a fost prima mare cultură mezoamericană.

Olmecii erau artiști extrem de talentați, iar cea mai durabilă contribuție artistică a lor este, fără îndoială, enormele capete sculptate pe care le-au creat.

Aceste sculpturi au fost descoperite în mai multe situri arheologice, inclusiv La Venta și San Lorenzo. Inițial se credea că sunt reprezentări ale zeilor, însă, acum, majoritatea arheologilor sunt de părere că întruchipează conducătorii civilizației Olmec.

Civilizația Olmecă a întemeiat orașe în zona Golfului Mexic

Marshall Astor (Life on the Edge) CC BY-SA 2.0

Cultura Olmecă a dezvoltat orașe – definite ca centre de populație cu semnificație și influență politică și culturală – încă din anul 1200 î.Hr. Aceștia erau comercianți și artiști talentați, iar influența lor se vede foarte clar în culturile ulterioare, cum ar fi aztecii și mayașii. Sfera lor de influență s-a desfășurat în Golful Mexic – în special în actualele state Veracruz și Tabasco – iar printre orașele întemeiate de olmeci se numără San Lorenzo, La Venta și Tres Zapotes. În jurul anului 400 î.Hr. civilizația lor a intrat într-un declin și aproape a dispărut.

Istoria capetelor colosale

Olmec CC BY-SA 3.0

Capetele colosale sculptate ale olmecilor prezintă capul și fața unui om care poartă o cască, având trăsături indigene. În general, capetele au o înălțime de aproximativ 3 metri, o circumferință de 4,5 metri și o greutate de aproximativ 8 tone.

Cel mai mare cap olmec a fost descoperit în zona La Cobata. Acesta are o înălțime de aproximativ 3 metri și o greutate estimată la 40 de tone. Capetele sunt, în general, aplatizate în partea din spate și nu sunt sculptate pe tot conturul – ele sunt menite să fie privite din față și din lateral.

Unele urme de ipsos și pigmenți găsite pe unul dintre capetele din San Lorenzo indică faptul că este posibil ca acestea să fi fost pictate cândva. Au fost descoperite 17 capete colosale olmec: 10 la San Lorenzo, patru la La Venta, două la Tres Zapotes și unul la La Cobata.

Crearea capetelor imense

Crearea acestor capete a fost o muncă desfășurată în mai multe etape. Blocurile de bazalt folosite pentru a sculpta capetele au fost aduse la aproximativ 80 de kilometri distanță. Arheologii sugerează că transportarea pietrelor imense a fost un proces laborios, olmecii folosind o combinație de forță de muncă brută, sănii și, atunci când era posibil, plute pe râuri.

Odată ce pietrele ajungeau la un atelier, erau sculptate folosind doar unelte rudimentare, cum ar fi ciocanele din piatră. Olmecii nu aveau unelte din metal, ceea ce face ca sculpturile să fie cu atât mai remarcabile. Odată ce capetele erau gata, acestea erau mutate într-un loc special destinat lor, deși este posibil ca ele să fi fost ocazional mutate pentru a crea scene împreună cu alte sculpturi olmec.

Jeremy Weate CC BY 2.0

Semnificația exactă a capetelor colosale s-a pierdut în timp, dar de-a lungul anilor au existat mai multe teorii. Mărimea și măreția lor sugerează imediat că reprezintă zei, dar această teorie a fost respinsă deoarece, în general, zeii mesoamericani sunt reprezentați ca fiind mai macabri decât oamenii, iar fețele acestor sculpturi au trăsături umane.

Majoritatea arheologilor de astăzi sunt de părere că aceste sculpturi reprezentau conducători. Dacă imensele capete au avut vreo semnificație religioasă pentru civilizația Olmecă, aceasta s-a pierdut în timp, deși mulți cercetători moderni susțin că, în conformitate cu credințele olmecilor, conducătorii lor aveau o legătură strânsă cu zeii.

MesoamericanCC BY-SA 4.0

Olmecii au lăsat în urmă multe sculpturi în piatră. Există, de asemenea, o mână de busturi din lemn care au supraviețuit timpului și câteva picturi rupestre în munții din apropiere. Cu toate acestea, cele mai uimitoare exemple de artă Olmecă sunt capetele colosale.


Citește și: Ierihon: cel mai vechi oraș din lume, care a fost locuit timp de 11.000 de ani