Faceți cunoștință cu Cupriavidus metallidurans, o bacterie care poate absorbi compușii bogați în metale grele toxice, poate extrage aur din aceste metale și poate scoate mici pepite de aur. Da, ați citit bine. Cupriavidus metallidurans poate transforma deșeurile în comori.
Această bacterie trăiește în soluri care sunt îmbogățite cu numeroase metale grele. Ca și cum acest lucru nu ar fi fost de ajuns, în timp, anumite minerale din aceste soluri se dezintegrează și degajă metale grele toxice și hidrogen în mediul înconjurător, ca un vulcan furios. Dar acest lucru este benefic pentru Cupriavidus metallidurans.
“Dacă un organism alege să supraviețuiască aici, trebuie să găsească o modalitate de a se proteja de aceste substanțe toxice”, a declarat într-un comunicat profesorul Dietrich H. Nies, microbiolog la Universitatea Martin Luther din Halle-Wittenberg și autorul principal al unui nou studiu despre Cupriavidus metallidurans.
Împreună cu omologul său australian, profesorul Frank Reith de la Universitatea din Adelaide, Nies a reușit să demonstreze, în 2009, că această bacterie este capabilă să depună aur în mod biologic, ca parte a procesului de autoprotecție. Cu toate acestea, motivele și mecanismele exacte din spatele acestui fenomen au rămas un mister – până acum.
Atât cuprul, cât și aurul sunt toxice în cantități mari, iar Cupriavidus metallidurans a ales să depindă de cupru pentru a supraviețui. După cum s-a menționat mai sus, solul în care se dezvoltă este abundent în metale grele toxice, pe care bacteria le metabolizează.
Cum? Ei bine, în cazul în care este prezentă o cantitate excesivă de cupru, această bacterie își poate scoate arma sa secretă, o enzimă unică cunoscută sub numele de CupA, pentru a elimina excesul de cupru și pentru a se menține în cea mai bună formă.
Cu toate acestea, când este prezent aurul, are loc un eveniment curios. Compușii de cupru și aur sunt ca un duo toxic, astfel încât bacteria trebuie să ia măsuri extreme pentru a se proteja. Pentru a realiza acest lucru, CupA devine inert și o enzimă alternativă, CopA, este activată, transformând compușii de cupru și aur în ceva mult mai puțin absorbabil.
Acest lucru asigură că mai puțini compuși de cupru și aur pătrund în interiorul celular, conform Nies. Bacteria este mai puțin otrăvită, iar enzima care pompează cuprul poate elimina fără obstacole excesul de cupru. O altă consecință: compușii de aur care sunt greu de absorbit se transformă în zona exterioară a celulei în pepite de aur, cu dimensiuni de numai câțiva nanometri.
Cupriavidus metallidurans joacă un rol crucial în crearea aurului secundar care se găsește în natură după dezintegrarea minereurilor de aur primare, formate în mod geologic. Această bacterie transformă particulele de aur otrăvitoare create în timpul procesului de meteorizare (procesul complex de transformare a rocilor și mineralelor sub acțiunea unor factori fizici, fizico-mecanici, chimici sau biologici) în particule inofensive, ceea ce duce la formarea unor pepite de aur strălucitoare. Cine spune că alchimia este un mit?
Studiul, publicat în “Metallomics“, oferă o înțelegere valoroasă a celei de-a doua jumătăți a ciclului biogeochimic al aurului.
Aici, aurul metalic primar este transformat de alte bacterii în compuși de aur mobili, toxici, care sunt transformați din nou în aur metalic secundar în a doua jumătate a ciclului. Odată ce întregul ciclu este înțeles, aurul poate fi produs și din minereuri care conțin doar un mic procent de aur, fără a fi nevoie de legături toxice de mercur, așa cum se întâmpla anterior.
Ceea ce înseamnă, în practică, că se poate obține aur, fără a afecta mediul înconjurător.
American Society for Microbiology
Leave a Comment