Insulele Diomede se află la o distanță de aproximativ 3,8 km una de cealaltă, dar insula cea mare este cu aproape o zi înaintea vecinei sale mai mici, deoarece se află de ambele părți ale liniei internaționale de demarcație.
Situate în mijlocul Strâmtorii Bering, între Alaska continentală și Siberia, “Insula de mâine” (Insula Diomede Mare – care are aproximativ 8 kilometri lungime) se află pe partea rusă, în timp ce “Insula de ieri” (Insula Diomede Mică – are aproximativ 4 km lungime) se află pe partea americană.
Deoarece sunt separate de Linia Internațională a Datei – care trece prin Oceanul Pacific și marchează granița dintre o zi calendaristică și următoarea – “Insula de mâine” este cu aproape o zi înaintea “Insulei de ieri”, dar nu complet; datorită fusurilor orare definite la nivel local, diferenţa de fus orar dintre ele este de 21 de ore (sau 20 de ore în timpul verii).
Chiar dacă cele două insule sunt atât de aproape una de cealaltă, doar locuitorii indigeni, eschimoșii, pot călători liber între insule. La urma urmei, ei locuiau deja de mult timp aceste pământuri atunci când primul european, exploratorul naval rus Semion Dezhnev, a ajuns pe insule. Acest lucru s-a întâmplat în secolul al XVII-lea, iar pentru următorul aproape un secol și jumătate, cele două insule – aflate la 35 km de Chukotka și Alaska – au făcut parte din Rusia.
Insulele Diomede au fost împărțite de granița de stat în 1867, când Rusia a vândut Alaska Statelor Unite. Dintr-o dată, populația indigenă s-a aflat într-o situație neobișnuită – timpul era același, dar zilele calendaristice erau diferite pe cele două insule.
În comparație cu Insula Diomede Mare (Insula de mâine), Insula Diomede Mică (Insula de ieri) se află mereu în trecut. Pentru a le permite să-și viziteze rudele, eschimoșilor li s-a acordat posibilitatea de a călători fără viză, deși de mult timp nu mai există civili care să locuiască pe insula rusă.
La începutul secolului al XX-lea, eschimoșii au migrat în Insula Diomede Mică (Insula de ieri) (aproximativ 115 de persoane mai trăiesc încă într-o mică așezare pe insulă).
După cel de-al Doilea Război Mondial, populația nativă (oamenii Iñupiat) rămasă pe Insula Diomede Mare (Insula de mâine) a fost forțată să părăsească insula și să să mute în alte zone din Rusia pentru a evita contactele peste graniță. În prezent, pe insulă se află sediul unei importante stații meteorologice.
Însă, viața pe insula de cele două insule nu este ușoară: aici sunt nouă luni de iarnă, cu temperaturi scăzute și vânturi puternice. Timp de peste 200 de zile pe an, insulele sunt acoperite de o ceață groasă. Așa că elicopterele zboară pe Insula Diomede Mică doar o dată la două-patru luni pentru a livra alimente și pentru serviciul poștal.
În timpul Războiului Rece, secțiunea de frontieră dintre SUA și Rusia care separă Insula Diomede Mare și Insula Diomede Mic era cunoscută sub numele de “Cortina de gheață”. Însă, denumirea avea mai mult de-a face cu tensiunile Războiului Rece decât cu clima.
Leave a Comment