În cea mai mare parte a istoriei științei, femeile care au adus contribuții în diverse domenii au fost marginalizate sau ignorate în favoarea colegilor bărbați, care au obținut faima, recunoașterea profesională și recompensele în bani care vin odată cu premii prestigioase precum Nobelul.
Margaret Rossiter, istoric al științei de la Cornell, a inventat termenul “Efectul Matilda” pentru a descrie prejudecățile sexiste din domeniul științelor. Lucrarea Margaretei Rossiter și reevaluările populare, cum ar fi cartea devenită filmul Hidden Figures (Cifre ascunse), au inspirat alte femei din mediul academic să descopere femeile de știință uitate, care nu au fost apreciate.
Atunci când discriminarea sistematică limitează oportunitățile pentru orice grup, cei care primesc recunoaștere, excepțiile de la regulă, trebuie să fie cu adevărat excepționali pentru a reuși. Atât în timpul vieții sale, cât și în deceniile care au urmat, nu a existat nicio îndoială că Marie Curie a fost o astfel de persoană.
Deși a fost nevoită să studieze știința în secret la o universitate clandestină din Polonia natală – deoarece universitățile refuzau să admită femei – Curie (născută Marie Salomea Sklodowska în 1867) avea să atingă un asemenea renume în domeniul său încât a primit nu unul, ci două Premii Nobel.
Curie și soțul ei, Pierre, au împărțit Premiul Nobel pentru Fizică cu Antoine Henri Becquerel, descoperitorul radioactivității, în 1903. Cel de-al doilea premiu, în chimie, i-a revenit numai ei în 1911, “ca recunoaștere a serviciilor aduse la progresul chimiei prin descoperirea elementelor radiu și poloniu, prin izolarea radiului și prin studiul naturii și al compușilor acestui element remarcabil”. Curie nu a fost doar prima femeie care a câștigat un Nobel, ci și prima persoană care a câștigat de două ori un premiu Nobel și singura persoană care a câștigat în două domenii diferite.
Acestea sunt doar câteva dintre realizările uimitoarei Marie Curie. Cu toate că la început nu a fost apreciată în Polonia, ea a obținut un doctorat în Franța, fiind premiată în 1903 de către Sorbona, în același an în care a câștigat primul său Nobel. Trei ani mai târziu, Marie Curie a devenit prima femeie profesor la Universitatea din Paris.
Curie a reușit, în ciuda obstacolelor sexiste care i-au fost puse în cale în aproape fiecare etapă a carierei sale. După ce au obținut doctoratul, soții Curie au fost invitați la Royal Institution din Londra. Doar lui Pierre i s-a permis să țină un discurs.
În același an, Comitetul Nobel a decis să îi onoreze doar pe soțul ei și pe Becquerel. Academia a cedat atunci când Pierre a protestat. Curie a fost victimă a unui val de xenofobie și antisemitism (deși nu era evreică) care a cuprins Franța în anii 1900, cel mai cunoscut fiind așa-numita “Afacere Dreyfus”.
În 1911, anul în care a primit cel de-al doilea Nobel, Curie a fost respinsă pentru a deveni membră a Academiei Franceze de Științe. Vor mai trece 51 de ani până când prima femeie, Marguerite Perey, o fostă doctorandă a savantei Curie, va fi aleasă membră a Academiei.
În același an, Curie a fost persecutată fără încetare de presa franceză, de public și de rivalii săi științifici, după ce s-a aflat că a avut o scurtă aventură cu fizicianul Paul Langevin, unul dintre foștii studenți ai lui Pierre Curie.
Dar, oricât de mulți bărbați în poziții de putere ar fi vrut să o descurajeze pe Curie, întotdeauna au existat oameni de știință și politicieni mai influenți care au recunoscut valoarea supremă a muncii ei și necesitatea de a o ajuta să o continue.
După cel de-al doilea Premiu Nobel, țara sa natală a recunoscut-o în sfârșit, oferindu-i posibilitatea de a avea un laborator în Varșovia. Curie a refuzat această ofertă pentru a se concentra asupra conducerii Laboratorului Curie din cadrul Institutului de Radium al Universității din Paris, pe care l-a fondat în 1914, o realizare majoră și, din nou, doar o mică parte din realizările sale.
Curie este cunoscută, bineînțeles, în primul rând pentru activitatea sa științifică excepțională, dar și pentru că a deschis porți pentru femeile din întreaga lume în domeniul științei. De exemplu, în 1935, Irène Joliot-Curie, fiica soților Curie, și soțul ei, Frédéric Joliot-Curie, au primit împreună Premiul Nobel pentru Chimie.
La sfârșitul anilor 1920, Marie Curie a început să aibă probleme grave de sănătate. A murit de anemie aplastică – o afecțiune care apare atunci când măduva osoasă nu reușește să producă noi celule sanguine. Afecțiunea sa a fost cauzată de expunerea la radiații, în urma cercetărilor sale.
Curie a fost înmormântată alături de soțul ei în Sceaux, o comună din sudul Parisului. Însă, în 1995, rămășițele lor au fost mutate și înhumate în Panteonul din Paris, alături de cei mai mari cetățeni ai Franței. Soții Curie au primit o altă onoare în 1944, când a fost descoperit cel de-al 96-lea element din tabelul periodic al elementelor și numit “curiu”.
The Maryland Science Center CC BY-ND 2.0
Leave a Comment