În secolul al XIX-lea, ceasurile mecanice nu erau dispozitive atât de precise de măsurare a timpului. Aveau tendința de a rămâne în urmă, iar după câteva zile nu mai indicau corect ora.
Ceasornicarii trebuiau să le potrivească foarte des. Observatoarele astronomice, în schimb, erau o sursă de precizie a timpului. Un astronom cu un telescop putea indica ora exactă, în funcție de poziția soarelui și a stelelor de pe cer, iar ora era apoi transmisă oamenilor.
Ei bine, plecând de la acest lucru, cineva s-a gândit să facă bani de pe urma timpului. Probabil sună ciudat, însă a existat o familie care a vândut timp mai bine de 100 de ani.
Cel mai precis ceas
Observatorul Regal din Greenwich transmitea publicului toate informațiile despre timp. Acestea erau apoi transmise navelor de pe mare prin intermediul unor semnale audio-vizuale. Acest lucru se făcea, de obicei, prin intermediul tunurilor sau prin ridicarea și coborârea unui drapel. Pentru a ajuta marinarii din port și alte persoane aflate în raza de vedere a observatorului să își sincronizeze ceasurile cu ora medie de la Greenwich.
Ulterior, pe porțile observatorului a fost a instalat un ceas mare, astfel încât toată lumea să poată vedea ora exactă în orice moment, în loc să aștepte un semnal.
Bineînțeles, pentru a vedea ora exactă, oamenii trebuiau să vină la poarta observatorului, uneori în cealaltă parte a Londrei. Acest lucru nu era foarte convenabil pentru toată lumea.
O idee ingenioasă
John Belville, un asistent la Observatorul Regal din Greenwich, a avut o idee ingenioasă. “Nu trebuie să veniți la onservator pentru a vă sincroniza ceasul – vă putem livra ora exactă direct la domiciliu” – așa își promova John Belville noua sa afacere.
Belville a început să își regleze ceasul de buzunar în fiecare zi pentru a se potrivi exact cu datele observatorului. Apoi, tânărul mergea prin toată Londra și spunea ora exactă oricui dorea, în schimbul unei taxe, bineînțeles. Timpul costă bani, nu?
La început, John avea aproximativ 200 de clienți. Printre aceștia se numărau muncitori de la căile ferate, marinari, oameni de afaceri și oameni care doreau să știe ora exactă și care își permiteau să plătească pentru această plăcere. Tânărul a folosit ceasul de buzunar de ultimă generație John Arnold pentru a stabili ora. Acest dispozitiv arăta timpul cu o precizie de o zecime de secundă.
Ducele de Sussex a fost primul care a avut unul. Ceasul era ținut într-o carcasă din aur masiv.
Însă, pentru a evita ca să îi fie furat ceasul, John a schimbat carcasa din aur cu una din argint. Astfel, fără să intre în vizorul hoților cu prețiosul său obiect, Belville a continuat “să vândă timp” până la moartea sa, în 1856.
După moartea vânzătorului de timp, văduva sa, Mary, a preluat afacerea. Privilegiul de a vinde timp a permis familiei să ducă o viață foarte respectabilă. Femeia a fost în afaceri până în 1892. După ce a împlinit 80 de ani, Maria a decis să se retragă. Însă, cea care s-a ocupat mai departe de afacere a fost fiica sa, Ruth.
Afacerea de familie a continuat să funcționeze
În momentul în care Ruth Belville a avut onoarea de a prelua afacerea familiei sale existau mulți concurenți. Însă, în acea perioadă, nu toată lumea îți permitea echipamentele scumpe care să le permită sincronizarea automată a ceasurilor.
Astfel de persoane au continuat să apeleze la serviciile oferite de către Ruth.
Femeia a fost aspru criticată pentru modul său de a lucra. Unii au spus despre ea că se folosește de aspectul său fizic pentru a atrage clienți.
După astfel de acuzații, Ruth a fost hărțuită de reporteri. Erau foarte interesați de un posibil scandal. Ruth Belville a reușit să facă față acuzațiilor. După această publicitate gratuită, afacerea ei a luat avânt.
La fel ca mama ei, Ruth Belville a vândut timp până la vârsta de 80 de ani. Abia în 1940 afacerea a încetat să mai existe. Exista deja o tehnologie avansată care le permitea oamenilor să cunoască ora exactă.
Însă, este de menționat faptul că afacerea familiei Belville a durat mai mult de 100 de ani.
Înainte de a muri, Ruth Belville și-a donat legendara moștenire de familie, un ceas poreclit “Arnold”, companiei London Watch. În prezent, acesta se află la Muzeul Ceasornicarilor din Londra.
Leave a Comment